Mahmudia, Romania

Descriere Mahmudia Romania

Comuna Mahmudia este situată pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe. Sat-reşedinţă de comună, în prezent fără alte sate componente, este situat la circa 34 km E de reşedinţa de judeţ, pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe, la poalele estice ale dealului Beştepe. Vatra localităţii este despărţită de drumul judeţean 222C, delimitând zona de vest care se află la poalele dealurilor Beştepe. Comuna Mahmudia este delimitată de următoarele teritorii: la nord comuna Maliuc, la est şi sud comuna Murighiol şi la vest de comunele Bestepe şi Mahmudia. Mahmudia face parte dintre comunele care s-au reorganizat în anul 2004, separându-se de Beştepe. Caracterul specific al comunei este aspectul urban pronunţat, datorat numeroaselor blocuri construite în special pentru minerii veniţi de peste tot să lucreze la carierele din zonă (Mahmudia, Bestepe, etc.). Populaţia este formată din români, lipoveni, ucraineni şi câteva familii de turci veniţi în secolul al XVIII-lea. Conform datelor furnizate de primărie, la ultimul recensământ se înregistrau 2.968 de locuitori, adica 1,21% din populatia stabila a judetului Tulcea, comuna confruntându-se cu deficit demografic. Din totalul populaţiei 1.369 sunt femei şi 1.441 sunt bărbaţi. Din punct de vedere etnic, în localitatea Mahmudia trăiesc: români 2382, ruşi-lipoveni 510, ucraineni 36 , turci 28 , bulgari 2. Densitatea: 43,19 locuitori/ km2. Populaţia peste 18 ani este in numar de 2.376 locuitori. Ocupaţiile de bază sunt agricultura, exploatarea calcarelor şi pescuitul. Priorităţile comunei din punct de vedere al resurselor umane sunt atragerea de investiţii pentru a crea locuri de muncă şi dezvoltarea antreprenorială a locuitorilor localităţii. În ceea ce priveşte recalificare resurselor umane, în ultimii ani s-au derulat o serie de programe iniţiate de Primărie, în colaborare cu A.J.O.F.M. Tulcea, de care au beneficiat 180 de persoane (120 pescari, bucătari, lucrători din turism şi 60 de beneficiari prin programul de consultanţă agricolă).
Obiective turistice în Mahmudia.
Cetatea Salsovia
Cetatea Salsovia, din marginea Mahmudiei, ca si vestiigiile arheologice presarate pe intreg teritoriul comunei atesta o intense si indelungata populare a acestor meleaguri din secolul al Iv-lea i. Hr. Pina in perioada feudal timpurie.In decursul anilor comuna Mahmudia a fost locuita de o populatie ce a atins si cifra de 20000 de locuitori, populatie eterogena formata din romani, turci, tatari, rusi, lipoveni, ucraineni si bulgari. Dupa anul 1970, cind in imprejurimile comunei a fost descoperit cel mai mare zacamint de calcar din Dobrogea, materie prima necesara Combinatului Siderurgic Galati, Mahmudia cunoaste o dezvoltare economica deosebita pina in anul 1989.Asezarea geografica ofera locuitorilor posibilitati de dezvoltare a turismului, a agroturismului de practicare a pescuitului, de crestere a animalelor, de cultivarea unor suprafete situate la terasa si in zona indiguita si nu in ultimul rand de revigorare a mestesugaritului traditional din papura si rachita.Salsovia: Trecutul localitãții nu poate fi despãrțit de existența cetãții Salsovia, fortãreațã romano-bizantinã și apoi reședințã episcopalã, situatã pe un platou al ultimei coline ce dã înspre Dunãre a dealurilor Beștepe. C. Giurãscu, în „istoria Românilor”, aratã cã unul dintre drumurile construite de romani pornea din Transmarisca (turtucaia) și se oprea la Salsovia (mahmudia), urmând calea Dunãrii. Un alt mare istoric, Vasile Pârvan, stabilește locul cetãții Salsovia în vestul așezãrii de astãzi, pe un platou ce coboarã din versantul colinelor Beștepe, dominând brațul Dunãrii cu o diferențã de nivel de 20 de metri. Tot în aceastã zonã s-au descoperit urmele unui grup de locuințe arhaice cu vatrã de foc și o ceramicã brutã, neincizatã, de tip getic.În anul 200 e. N. , Salsovia este amintitã ca cetate romanã existentã în timpul domniei împãratului Valens, când goții au ars-o din temelii. Obiecte care pãstreazã urmele acestui incendiu se aflã încã la muzeul școlii din Mahmudia.Dãrâmatã de goți în secolul al Iv-lea, cetate Salsovia a fost refãcutã, continuând sã existe pânã în secolul al Ix-lea.Vestigiile cetatii Salsovia - din timpul imperiului romano-bizantin, sunt amplasate pe un promontoriu la baza caruia se afla bratul Sf. Gheorghe. Cetatea a functionat drept castru militar inca din prima jumatate a sec. Iii, (itinerariul Antonini si Tabula Peutingeriana), ulterior, ca anexa la Legiunile militare romane. La sud de cetate, pe un platou intins, in epoca romana se afla o asezare civila aparata din trei parti de vai naturale, cu maluri abrupte. Castrul a fost, foarte probabil, distrus in vremea lui Valens. Locuirea este reluata in epoca feudal-timpurie (dupa probabila distrugere a castului in vremea lui Valens), in apropierea cetatii dezvoltandu-se o asezare rurala, marturie fiind monedele datate in sec. Xi. Zidurile cetatii antice, groase de 2 m, au fost afectate pana in zilele de astazi atat de factorii naturali de eroziune cat si de efectele celui de-al doilea razboi mondial si de extragerea pietrei de catre localnici. Ca urmare a unor prospectiuni arheologice desfasurate in anul 2004, in partea de Nord a sitului, in interiorul cetatii, a aparut fundatia unui zid de piatra cu latimea de 0, 8 m.
Pestera Tunel
Localizare si cai de acces: situata pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe, langa debarcader.Intrarea este orientata N-NE si are dimensiunile 1,8/1,5m, este ascendenta, cea ce ne indica posibilitatea iesirii apei din ea.Pestera este dezvoltata pe o singura galerie cu o lungime de 19,20m, pe directia NNE-SSV. Situata la altitudinea absoluta de 15m si cea relativa de 8m (fata de malurile Dunarii). Inaltimea galeriei variaza intre1,8m si 1m.Geneza acestei pesteri este controversata, daca se ia in calcul dimensiunile ei si profilul galeriei unice.
Se presupune ca a luat nastere prin eroziunea apelor unui mic afluent al fluviului care iesea din pintenul de calcar. O alta explicatie ar fi saparea acesteia in timpul construirii cetatii antice, din perimetrul actualei comune, piatra fiind utilizata la unele edificii. Oricare ar fi explicatia genezei ei, cu cat patrundem mai adanc in ea se pot observa straturile de calcar, de culoare cenusiu inchis. Pestera nu prezinta nici un fel de urma de concretionare, apa este prezenta numai in stare de condens in cantitate redusa, fara a avea concentratia necesara de dioxid de carbon pentru a dizolva pasnic calcarul. Nu s-a observat nici o alta activitate a apei fie ea si pluviala. Pestera este clasificata fosila din motivele invocate mai sus.Conditii de vizitare: Aceasta nu prezinta dificultati majore. Necesita doar sisteme de iluminat si un minim de echipament de protectie.
Casa Pescarului
Reprezintă un mini-muzeu initiat de comunitatea locala care oferă vizitatorilor secvenţe din viaţa comunităţilor de pescari din Delta Dunării. Pe durata sezonului estival, Casa Pescarului găzduieste expoziţii temporare tematice, intenţia comunităţii fiind de a realiza diverse parteneriate cu pensiuni locale ce vor oferi turiştilor preparate tradiţionale locale. La Casa pescarului se poate servi un peşte prăjit, un borş de peşte gătit de localnici, iar amatorii au ocazia să înveţe să gătească pe loc, chiar ei, o ciorba de peşte ca în Delta Dunării. La Casa Pescarului sunt expuse permanent obiecte funcționale din gospodărie, diverse produse de practică meșteșugărească, scene din viața domestică a familiilor tradiționale de pescari. Pe durata sezonului estival, Casa Pescarului va putea gazdui expoziții temporare tematice, intenția comunității fiind de a realiza diverse parteneriate cu pensiuni locale ce vor oferi turiștilor preparate tradiționale locale. Obiectele expuse sunt uneltele pescaresti traditionale (vintire, setci, rostogoale, pripoane, ceaune, linguri de lemn şi alte ustensile gastronomice.
Atelierul de papura
Este singurul în incinta căruia se realizează produse din papură cu valoare de brand de pe teritoriul Deltei Dunarii. Specifice atelierului de la Mahmudia sunt originalitatea modelelor şi pictura în culori tari, ca de exemplu albastrul folosit în arhitectura rusească tradiţională. Papura este o planta specifica zonei, care poate atinge inaltimi de pana la 4 m, are frunzele late de 1-2 cm, bazale, liniare si plate iar frunza de pana la 1 cm latime. Dupa ce in anii comunismului a cunoscut o relansare de tip cooperatist - Cooperativa Mestesugareasca `Delta Dunarii` avea sectii si filiale in majoritatea localitatilor Deltei, produsele fiind livrate atat pe piata interna cat si pe cea externa, mestesugul traditional s-a pierdut din nou, inca de la inceputul anilor 90. Actualmente, doar doua ateliere, infiintate dupa 2000 - functioneaza la Mahmudia si Chilia Veche. Cu o strategie de marketing corespunzatoare, produsele din papura ar putea reintra pe piata interna si externa, atat sub forma de obiecte artizanale cat si ca recipiente decorative (sticle si borcane imbracate in papura) pentru produsele gastronomice specifice Deltei Dunarii (peste afumat, miere, tuica, etc.).
Observatorul de pasari
Asezat optim pentru a vedea o mica balta formata prin spargerea digului pana la Bestepe, o salba de mici lacuri ni se dezvaluie privirii. Lacurile sunt populate de zeci de specii de pasari care gasesc liniste aici din martie pana toamna tarziu. Pot fi admirate din observator sau chiar de pe mal.
Muzeul scolii
Muzeul şcolar este în cadrul Liceului Teoretic `Vasile Becalu` şi deţine circa 300 de obiecte. Sunt expuse: monede; vase amfore, cioburi antice provenite de la Cetatea Salsovia (cetate situată în zonă); obiecte etnografice.

Filtru dupa:

    Tip unitate cazare:
    Categoria de cazare:
Rezervare telefonica sau email

Unitati de cazare Mahmudia

Hotel Mon Jardin

Hotel Mon Jardin Categoria de cazareCategoria de cazareCategoria de cazareCategoria de cazare
(Mahmudia, Romania)

Hotel MON JARDIN este un hotel cochet, modern si romantic si reprezinta cea mai potrivita alegere fiind o oaza de lux, liniste si confort. Este locul in care spectacolul naturii se imbina perfect cu confortul si tehnologia.





Copyright © 2024 VGtour Romania. Site creat de ColorPixel

Gazduit de www.zooku.ro Partener Portalturism.com