Amman, capitala Iordaniei este situata intr-o zona deluroasa si reprezinta un centru comercial si cultural de mare importanta si este construit pe şapte coline, fiecare mai mult sau mai puţin defineşte un cartier. In Amman intalnim toate cele 4 anotimpuri, vremea fiind un atuu destul de important pentru aceasta regiune. Cel mai mare oras aeroport este Qween Alia Aeroportul International situat in sudul orasului Amman. Scopul aeroportului este ca dupa finalizarea lui in 2010, Iordania sa devina un centru regional. Orasul Amman este tot timpul populat de turisti si datorita faptului ca pentru a ajunge in Iordania trebuie sa treci prin acest oras. Putem fi fascinati de zgarie nori sau ruine, pentru ca orasul are atat o influienta moderna cat si o importanta istorica deosebita. Exista o diferenta vizibila intre estul Amman-ului unde se afla centrul istoric al orasului si vestul sau unde putem fi incantati de serviciile oferite in hotelurile de 5 sau 4 stele unde modernizarea isi spune cuvantul prin boulevardele largi, cladirile inalte si monumentele ce domina peisajul. Partea centrala a orasului, centrul vechi, atrage foarte multi turisti pasionati de istorie, va puteti bucura de ospitalitatea vanzatorilor ambulanti, de bijuteriile diverse confectionate manual, iar vizitand orasul cu siguranta va veti dori sa va intoarceti pentru linistea si buna dispozitie pe care orasul o trezeste in sufletele dvs. Amman este un oras fascinant al contrastelor - un amestec unic de vechi şi nou. În centrul comercial al oraşului sunt cladiri ultra-moderne, hoteluri, restaurante, galerii de artă şi buticuri, cu magazine si cafenele tradiţionale şi ateliere de mici meseriaşi. Peste tot există dovezi ale trecutului oraşului. Zona centrala a orasului este mult mai veche şi mai tradiţionala, cu întreprinderi mici care produc si vand de la bijuterii obiecte de uz casnic. Populatia Ammanului, este multi-culturala, multi-confesională, bine-educaţi şi extrem de ospitalier. Ei salută vizitatori şi sunt mândri sa le arate valorile oraşului lor fascinant şi vibrant. Oraşul se animă încet, iar după ora 10 deja se aglomerează, căci principalul mijloc de transport este maşina, metroul ori tramvaiul lipsind de aici. Şi aşa, drumul cu taxiul este cel mai la îndemână şi chiar foarte ieftin, atunci când contorul se porneşte imediat la plecarea în cursă. Negocierea cu taximetristul zâmbăreţ trebuie să se facă pentru înregistrarea costului distanţei parcurse, nu pentru preţul cerut până la destinaţie, iar asta se învaţă repede. La fel cum, după câteva ore, îţi descoperi un talent nebănuit pentru târguială, căci preţurile fixe se afişează rareori şi, în final, se pot negocia şi ele - mai puţin taxele oficiale de la intrarea în diversele obiective turistice. Toată lumea vorbeşte engleza, mai bine ori mai rău, dar te vei înţelege de minune, iar afişele, denumirile şi reclamele sunt deopotrivă în limba oficială şi în cea de circulaţie internaţională. Iordania a avut, datorită regelui Hussein urcat pe tron în 1953, o orientare puternică spre Occident şi cum ţara s-a dezvoltat treptat şi ţinându-se departe de conflictele ce măcinau Orientul Mijlociu, Amman-ul a devenit un oraş modern, cosmopolit, fiind numit şi "capitala business a Levantului". Actualul rege Abdallah II a continuat eficient politica tatălui său, adăugând un plus industriei turismului, atent dirijată din capitală spre destinaţiile de top ale ţării : Petra, Madaba, Jerash, Marea Moartă ori litoralul de la Marea Roşie. De aceea, în Amman vei observa tinerii în haine moderne ori puţine femei acoperite complet de hainele tradiţionale negre, vei găsi multe cafenele, baruri, restaurante şi discoteci asemenea celor cu care te-ai obişnuit în Europa. Totuşi, seara târziu, simţi cel mai bine atmosfera orientală pe o terasă unde îţi comanzi un ceai dulce din mentă proapătă, o prăjitură şi mai dulce acoperită cu migdale şi o narghilea cu aromă de măr sau vanilie. În jurul tău, bărbaţii joacă table ori şah şi discută aprins, lăsând soţiilor grijile şi casa cu familie numeroasă. Toate drumurile duc spre centrul oraşului, iar de aici în faţa Moscheii Al Husseini, ridicată în 1924 pe fundaţiile vechii Moschei a Omeyyazilor, cuceritorii arabi ce au dat naştere unui imperiu medieval cu capitala la Damasc. Cupola de un albastru intens se rotunjeşte sub semilunile celor două minarete, iar în curtea interioară coloane din blocuri de marmură susţin o boltă scundă şi dătătoare de umbră. În jurul moscheii, agitaţia comercianţilor învinge liniştea ce te însoţeşte până la ieşirea din edificiu. Câteva străzi mai încolo se intră într-unul dintre numeroasele bazaruri ale oraşului, fiecare cu un şir ameţitor de magazine cu felurite mărfuri, tot ce poţi dori să găseşti, să priveşti şi, dacă preţul este bun, să şi cumperi. La marginea de nord a centrului se află dealul Citadelei, Djebel Al-Qalla, zona arheologică şi muzeografică, cu vestigii din principalelele perioade ale istoriei milenare a oraşului (cum ar fi Templul lui Hercule, Palatul Omeyyad, Biserica bizantină), cu Teatrul Roman şi cu Muzeul de Arheologie. De mici dimensiuni, acesta expune antichităţi valoroase ca foiţele de cupru ce reproduc o parte din Manuscrisele de la Marea Moartă, sarcofage antropomorfe din epoca fierului, monede feniciene ori picturi murale vechi de 5000 de ani. Într-un parc cu pini aproape de ieşirea din oraş, denumit Parcul Regelui Hussein, se poate vizita Muzeul Regal de Automobile, o colecţie de maşini de lux sau militare achiziţionate de familia regală ori oferite acesteia ca daruri, admirabil prezentată publicului.
